Baietel de nota 10 pentru Ileana Pescariu

24.07.2009

Ileana Pescariu-Badiu este mamica. In urma cu doar cateva zile, fosta colega a lui Mihai Morar la emisiunea „Rai, da' buni”, de la Antena 2 a devenit mamica unui baietel de nota 10, acesta fiind calificativul primit de bebelus de la medicii care i-au asistat venirea pe lume.

ileana pescariuSasa Constantin Badiu a venit pe lume cu dimensiuni normale, de 53 de centimetri si 3,29 kilograme, la Maternitatea „Regina Maria” din Bucuresti. Mama lui, Ileana, s-a declarat foarte bucuroasa de venirea pe lume a micutului, despre care a spus ca este mandra pentru ca a primit la nastere nota maxima din partea medicilor.

Dupa nastere, proaspata mamica a spus ca noul membru al familiei Badiu este o binecuvantare. Mi-am dorit mult acest copil, l-am asteptat ani de zile si el a venit, ca incununare a iubirii dintre mine si sotul meu, Catalin!”, a declarat Ileana Badiu pentru „Q Magazine”.

Ileana, fosta sotie a tenismenului Dinu Pescariu, s-a casatorit anul trecut cu medicul Catalin Badiu, specializat in cardiologie pediatrica la o clinica din Munchen, singura din Europa care opereaza pe cord copii sub doi ani. (sursa:acasa)

Ileana Pescariu: «Ramona Gabor era prea urata sa iasa pe strada fara operatii!»

28.04.2009

Decizia Ramonei Gabor de a face un pas mare catre un trup aproape de perfectiune a iscat multe controverse. S-au gasit multi care sa-i comenteze optiunea si care sa-si dea cu parerea vizavi de rezultatele celor trei operatii estetice la care s-a supus intr-o singura zi. Unii au felicitat-o pentru curaj, altii au dezaprobat intålnirea ei cu medicul chirurg si au tras concluzia ca este frustrata. In ultima categorie am putea s-o incadram si pe Ileana Pescariu Badiu, care, desi nu a avut nici legatura directa cu sora Monicai Columbeanu, o jigneste fara regret.

Femeilor cu bani din ziua de astazi nu li se mai pare nicicum un lux o vizita in cabinetul esteticianului, ci mai degraba o necesitate pe care si-o satisfac asa cum o doamna de rand ar merge la piata. Intocmai cum cele din urma cumpara o legatura de patrunjel, divele cumpara un nas perfect sau o pereche de silicoane. Pe Ramona Gabor nu am putea sub nici o forma sa o numim “femeie cu bani” doar pentru ca si-a rezolvat prin bisturiu cateva complexe legate de propriul trup. In cazul ei, a fost vorba despre o intelegere cu medicul: ea a fost operata gratis, in timp ce esteticianul s-a ales cu o publicitate “monstruoasa” prin toate ziarele si revistele din tara.

ramona gabor si ileana pescariuDaca am sta sa ne gandim mai bine, Ramona nu si-ar fi permis sa scoata cateva mii de euro, cat a costat corectarea defectelor sale, nici daca ar fi defilat in prezentari de moda zi si noapte zece ani de-acum incolo. Doar daca sora ei, incontestabil putred de bogata, i-ar fi oferit drept cadou de Mos Craciun o vizita la cabinetul de chirurgie estetica, ne-am putea gandi ca ar fi fost platite silicoanele, dar nici nu incape vorba de asa ceva. Tocmai din dorinta de a-si ajunge sora mult mai celebra, Ramona s-a vrut perfecta.

Satula sa auda non-stop ca Monica este mai frumoasa si mai solicitata in prezentarile de moda, Ramona a vrut sa corecteze acest lucru. Acum, cand barbatii ii cad la picioare, se mai gasesc unii care s-o dezamageasca. “Pai, Ramona Gabor a fost obligata sa-si faca toate cele trei operatii estetice. Fara ele, era mult prea urata sa iasa pe strada, daramite pentru podium!”, a comentat fara sfiala Ileana Pescariu Badiu in emisiunea ApropoTV. Daca ar fi sa spicuim doar cateva dintre comentariile gasite pe diverse forumuri si bloguri, toate extrem de urate la adresa Ramonei, poate ca domnisoara Gabor ar intra in depresie si s-ar muta cu totul in cabinetul esteticianului. Dar nu ar fi corect pentru ca noi nu incurajam atacul referitor la calitatile fizice ale unei persoane, indiferent cine ar fi ea. V-am expus doar parerea usor imatura a doamnei Badiu si, de aici, puteti trage singuri concluziile.

Una sta in palat, cealalta se zbate pentru chirie

Desi au crescut impreuna si s-au luptat cot la cot cu greutatile vietii inainte de epoca Irinel Columbeanu, Ramona si Monica nu se poarta, nici pe departe, ca doua surori iubitoare. Una sta intr-un palat, cealalta cu chirie, impreuna cu alte cateva prietene, pentru ca altfel nu si-ar permite. Una are limuzina cu sofer, cealalta primeste amenda pe RATB pentru ca nu-si composteaza biletul in incercarea de a-l mai folosi si alta data. Una mananca delicatese la cele mai scumpe restaurante, cealalta incarca in caserole ce gaseste prin frigiderul primei.

Daca Monica ii este fidela sotului si nici vorba sa-si doreasca ceva ce ar putea distruge linistea caminului, Ramona se afla vesnic in cautarea sufletului pereche. O vedem azi cu unul, maine cu altul si se pare ca este urmarita de ghinion in viata personala pentru ca faima numelui nu o poate apara de esecul sentimental. Circula o barfa potrivit careia tocmai ambitia Ramonei de a-si gasi un barbat perfect – tanar, frumos si cu bani, cum altfel?- ar fi starnit mania surorii sale, Monica dorind sub orice forma sa tina la eticheta. Se pare ca ar fi deranjat-o actiunile Ramonei pentru ca ii prejudiciaza numele si ar fi rugat-o insistent sa adopte un stil de viata mai discret. Pentru ca nu a vrut sa tina cont de sfaturile sale si, mai mult, a luat foc atunci cand Monica i-a interzis, practic, sa se mai afiseze cu diversi barbati, s-a rupt lantul de iubire dintre surorile Gabor.  (sursa:gardianul)

Ileana Pescariu Badiu - Nunta la Paris

S-au casatorit civil pe 2 august la Paris, desi Ileana se pregatise ca evenimentul sa aiba loc la Munchen, acolo unde locuieste sotul ei, medicul Catalin Badiu. Acum insa, de ziua ei, a anuntat-o ca a aranjat ca totul sa se petreaca in Orasul indragostitilor, spre marea surpriza si placere a viitoarei mirese.

Ileana a purtat o rochie Armani si pantofi Chanel. Dupa ceremonie mirii au luat pranzul la bordul unui Bateau Mouche, pe Sena.
Cum in holul Ambasadei era un pian, mama vedetei si mirele au tinut sa faca o mica demonstratie. Se pregateau, probabil, pentru nunta care avea sa aiba loc la mare, in Romania, pe 30 august. De data aceasta, Catalin a fost cel surprins.

ileana pescariu si catalin badiu ileana pescariu ileana pescariu ileana pescariu si catalin badiu ileana pescariu si catalin badiu ileana si catalin

(sursa:viva)

Ileana Pescariu: "Am nevoie intotdeauna de o provocare pentru a-mi depasi limitele"

Este frumoasa, inteligenta si ambitioasa. Ii plac provocarile iar situatiile dificile nu o descurajeaza niciodata, ci constituie o motivatie suplimentara in drumul ei. Iubeste animalele si are o chinchilla, care ii ofera mereu surprize. Considera ca, pentru o femeie, frumusetea reprezinta un atu in viata profesionala, daca insusirile fizice sunt asociate cu tenacitatea si munca sustinuta. Dupa ce a fost angajata ca Brand Manager la Phllip Morris Romania, a avut si momente mai neplacute la serviciu, pentru ca totul era foarte nou pentru ea si asteptarile celorlalti erau extrem de mari. De la lacrimile de atunci, la zambetul de astazi: Ileana Pescariu a fost recent promovata in functia de Managing Partner al agentiei Publicis Dialog. Si, cu siguranta, povestea ei este abia la inceput...

- Felicitari pentru promovare! Cat de lung a fost drumul pana la functia de Managing Partner?
- ileana pescariuDrumul nu a fost extrem de lung, daca tinem cont de faptul ca am 30 de ani si sunt Managing Partner. De altfel, in general, in sfera publicitatii oamenii aflati in posturile de conducere sunt tineri, pentru ca si domeniul este relativ tanar.

- Ce schimbari majore implica noua functie?
- Schimbarile principale sunt cele la care ma asteptam. Dar nu realizasem cat de solicitante sunt, zilnic, sarcinile de ordin administrativ, care imi revin acum si care fac si ele parte din atributiile unui general manager. De exemplu, controlul costurilor, care include, printre altele, topurile de hartie necesare desfasurarii activitatii. Rolul tau, ca general manager, este sa faci in asa fel incat compania sa fie profitabila si pentru asta nu este suficient numai sa aduci clienti si sa gestionezi bine relatiile cu acestia. Pentru ca, pana la urma, profitul inseamna acea suma care iti ramane dupa ce au fost acoperite cheltuielile. Inclusiv cele pentru topurile de hartie, aspect de care nu m-am mai ocupat pana acum. Angajatul se asteapta ca tu, ca manager, sa-i solutionezi problemele de genul: benzina, telefoane mobile si fixe - acestea, si altele de acelasi gen, nu-l privesc pe el, dar este datoria ta sa i le pui la dispozitie. Nu este normal ca el sa fie cel care tine cont de aceste aspecte.

- Ai inceput sa lucrezi cand erai inca studenta, in cadrul grupului Publicis Romania si te-ai remarcat inca de atunci, "castigand" un client pentru companie. Cine a fost clientul respectiv si cum s-a intamplat totul?
- La vremea respectiva, grupul Publicis Romania se numea Focus si echipa era formata din cei doi proprietari si doi angajati. Eu, care faceam practica, eram a treia persoana. Am gasit clientul respectiv - cred ca era vorba de o productie de spot - cautand in "Pagini Aurii", asa se gaseau clientii pe atunci. Tot astfel am procedat si ulterior, pentru ca atunci cand am revenit la Publicis, in anul 2000, pe postul de New Business Manager, mi s-a spus "Nu stiu! Gaseste clienti!".

- Cred ca e o sarcina foarte dificila...
- Bineinteles, dar, pana la urma, exista o reteta si pentru asta. Mi-au fost de folos relatiile pe care mi le facusem pana atunci, iar pe alti clienti i-am gasit pur si simplu din "Pagini Aurii". Sigur ca am avut si multe esecuri - mi s-a intamplat de multe ori sa mi se inchida telefonul in nas sau sa nu trec de secretara. Un director este cautat zilnic de foarte multa lume si, daca nu te cunoaste, efectiv nu treci de secretara acestuia.

- Cum te-ai adaptat schimbarii de directie pe care a implicat-o functia de Brand Manager al companiei Phillip Morris?
- Eu am fost angajata la Phillip Morris in urma unor interviuri extrem de dificile, pentru ca aceasta companie are, in general politica de a-si "creste" oameni din interior si foarte greu se decid sa aduca pe cineva din exterior. Evolutiile sunt foarte anevoioase, dar foarte solide. Ei sunt remarcabili in ceea ce priveste politica de resurse umane - ca si angajat, iti asigura programe de training si te sustin. Este normal sa-si "creasca" oamenii din interior, pentru ca ei investesc in acesti oameni, oferindu-le oportunitati de instruire remarcabile.

- Cum ai ajuns la interviu?
- Cand m-au angajat pe mine a fost un context favorabil, pentru ca nu aveau pe cine promova din interiorul companiei si atunci au cautat in exterior. Initial, am fost contactata de o firma de head-hunting, iar la Phillip Morris am sustinut numeroase interviuri si teste, timp de sase luni. Pentru mine, interviul in sine a constituit un examen la fel de plin de emotii ca si admiterea la facultate. Mai ales ca domeniul de activitate al tigarilor este unul aparte, caracterizat intre altele de numeroase restrictii pe care trebuie sa le cunosti si sa le respecti.

- De exemplu?...
- La unul dintre testele de atunci, mi s-a dat un buget, mi s-a spus care sunt obiectivele de marketing si cele de vanzari si mi s-a cerut sa construiesc o campanie de promovare - a unui brand-test - pentru un an de zile. Mi s-a parut relativ usor, dar ulterior mi s-a spus: "Nu ai voie sa promovezi pe televiziune, nu ai voie sa promovezi pe radio", precum si alte interdictii. Asa ca a trebuit sa concep o campanie, ca si cum as fi fost o agentie de profil. Am trecut cu bine de toate testele si am fost angajata in functia de Brand Manager.

- Cat de dificile au fost acele inceputuri?
- Atunci cand esti angajat ca Brand Manager, oamenii se asteapta ca tu sa stii foarte multe lucruri, nu sa incepi atunci sa inveti. Sigur ca, in prima faza, ti se ofera niste traininguri, dar acestea sunt pentru acomodare, pentru a te familiariza cu brand-urile si cu politica companiei. Recunosc ca in primele trei luni (perioada de proba), am trait si momente mai dificile pentru ca nu stiam ce sa fac si nu aveam pe cine sa intreb. Dar niciodata nu m-am gandit sa renunt.

- Cat timp ai lucrat la Phillip Morris?
- Trei ani. Si, dupa ce m-am acomodat, cel mai greu mi-a fost sa plec de acolo... De altfel, lucrez in continuare cu Phillip Morris, pentru ca aceasta companie mi-a ramas in suflet. Dupa ce m-am integrat acolo, eu fiind o fire foarte sociabila, am ajuns sa-i consider nu ca o a doua familie, ci chiar ca prima familie, pentru ca, in fond, petreci mult mai mult timp la birou decat acasa. Interactiunea cu cei de la birou este la fel de importanta ca si cea cu familia.

- De la Senior Brand Manager, la televiziune... Ce a reprezentat pentru tine aceasta provocare?
- Intr-adevar, a fost o provocare, dar eu insami am solicitat sa plec, pentru ca eu cred ca, pentru meseria de moderator de televiziune, trebuie sa ai un anumit talent, pe care, recunosc cinstit, eu nu il am. Am considerat ca nu este suficient de bine ceea ce fac si am preferat sa plec, desi cei de acolo erau multumiti si dornici sa prelungim contractul. Am acceptat sa prezint acea emisiune (n.r. - Zona Publicitara, difuzata de postul TVR 1) pentru ca aborda aspecte din sfera publicitatii. Imi este drag acest domeniu, am considerat ca stapanesc subiectul si ca, pregatind o emisiune de specialitate, imi validez oarecum pozitia - este important sa te cunoasca lumea si sa fii cat mai credibil. Nu as fi acceptat sa prezint o emisiune de divertisment, de exemplu.

- Daca ai lucra din nou in televiziune, pe cine ti-ai dori sa ai ca invitat si de ce?
- Depinde de tipul emisiunii. Presupunand ca as face tot o emisiune de publicitate, in mod firesc, mi-as dori sa am ca invitati pe cei mai interesanti oameni in domeniu, exponenti care au ceva de spus. Sunt foarte multi oameni interesanti: copywriteri, manageri, producatori si asa mai departe. Este foarte bine ca exista "Marca inregistrata", o emisiune interesanta si bine 'inchegata', este un fel de recunoastere a celor care lucreaza in acest domeniu.

- Cum consideri ca te-a influentat activitatea in televiziune?
- Mi-au ramas multe amintiri placute, iar experienta aceasta mi-a demonstrat ca 'a face televiziune' nu este atat de usor precum pare. Niciodata nu am considerat ca este usor dar, nefiind in postura respectiva, de multe ori tindeam sa comentez cand moderatorul facea o greseala sau se adresa intr-un mod care mie mi se parea inadecvat. Am inteles, insa, cata munca implica aceasta meserie si cat de multi oameni sunt implicati. Asadar, experienta in televiziune m-a facut sa fiu mai toleranta fata de moderatori.

- Ti-ai dori sa revii in televiziune? Daca da, ce gen de emisiune ti-ar placea?
- Nu stiu. Am invatat ca niciodata sa nu mai spun niciodata... Mi-ar placea sa fiu indrumata si sa lucrez cu specialisti, in contextul in care eu nu sunt specialist in domeniu. As accepta orice fel de training mi s-ar impune si orice indicatie, pentru ca totul sa iasa bine.

- Care sunt lucrurile care ti-au influentat cel mai mult cariera?
- Dorinta de a reusi, ambitia si incapacitatea de a accepta faptul ca am o limita.

- In decursul carierei, ai ocupat de mai multe ori - ca si acum - o functie de conducere. In Romania, este dificil pentru o femeie sa fie sef?
- In Romania de astazi a devenit ceva obisnuit ca o femeie sa ocupe un post de conducere. Femeile au reusit sa castige teren. In Romania anilor mei de inceput insa, acest aspect constituia o problema. De fapt, si acum este dificil pentru o femeie foarte tanara, pentru ca nu are credit. Mentalitatea romanilor nu acorda credibilitate tinerilor - cu atat mai mult cu cat tanarul despre care vorbim este o femeie care arata bine. Recunosc, la inceput mi-a fost foarte greu sa ma impun in fata unui auditoriu masculin, iar cei din componenta erau mai in varsta decat mine. Cu toate acestea, cred ca o femeie inteligenta reuseste, indiferent de varsta, sa imbine in mod fericit calitatile fizice cu acelea intelectuale.

- Crezi ca frumusetea reprezinta un atu sau o povara?
- Categoric, un atu. Cine spune ca este o povara este ipocrit. Frumusetea a constituit din totdeauna un avantaj, atat timp cat nu te bazezi numai pe asta si esti bine pregatita din punct de vedere profesional.

- Care a fost cea mai mare provocare profesionala de pana acum?
- Tot ce am facut a reprezentat o provocare - fiecare companie unde am lucrat si fiecare functie pe care am detinut-o. Daca nu m-as simti provocata, presupun ca m-as plafona si nici nu m-as mai chinui sa demonstrez ceva sau sa-mi depasesc limitele. Cred ca postul pe care il am acum si faptul ca sunt sefa intr-o astfel de companie reprezinta una dintre cele mai mari provocari profesionale.

- Au existat momente in care ai avut indoieli? Cum le-ai alungat?
- Bineinteles ca au existat si astfel de situatii. Cred ca nu exista nici un om pe lume care sa nu aiba indoieli in legatura cu propria persoana, sau cu deciziile pe care le ia... iar faptul ca ai indoieli te ajuta oarecum sa te si validezi ulterior - vazand ca ai reusit sa depasesti aceste momente. In ceea ce ma priveste, am de multe ori indoieli si, in afara de faptul ca ma analizez, am un grup de prieteni foarte dragi, pe care-i cunosc de cand eram copil si cu care ma sfatuiesc in astfel de situatii.

- Cum arata o zi de lucru din viata ta?
- Am un program obositor si indelungat. Incep dimineata, nu stiu niciodata cand termin, si agenda mea este plina de intalniri, iar in ciuda acestui fapt, intotdeauna apar si lucruri in plus, de care trebuie sa ma ocup.

- Cum iti incarci bateriile dupa o zi istovitoare?
- Tocmai asta este problema - ca am senzatia ca nu mi le prea incarc! Eu sunt o persoana extrem de activa, permanent in alerta si as putea spune ca-mi incarc bateriile tot prin activitate. Nu sunt genul de om care sa se relaxeze stand in pat, ascultand muzica, dormind sau citind - acestea fiind, in general, formele agreate pentru destindere. Eu ma relaxez cumparand flori, mergand la cumparaturi, reparand masina, ducandu-ma la Circa Financiara pentru declaratii de venit, etc. Si, tot o metoda de relaxare o constituie animalele pe care le am - fiecare dintre ele trebuie dus la medic, spalat, pieptanat, plimbat... Pe mine ma destinde acest gen de activitati. Inainte faceam si sport - fitness, inot - dar acum nu mai am timp, iar seara, cand ajung acasa, sunt atat de obosita incat nu mai am energia fizica pentru astfel de activitati.

- Esti o iubitoare a animalelor: catelus, pisica si o chinchilla. Aceasta din urma este inedita... Care este povestea ei?
- Chinchilla este mascul si se numeste Cinette. In urma cu trei ani, am fost la Barcelona cu niste prieteni. Acolo, la niste magazine de animale, am vazut pentru prima data o chinchilla, de care m-am indragostit si mi-am dorit sa o iau acasa. Ceea ce nu era posibil, din cauza numeroaselor demersuri care ar fi trebuit facute. Ulterior, nu-mi puteam scoate din minte acest mic animal si eram foarte trista pentru ca nu-l putusem lua cu mine. De aceea, un bun prieten de familie a cautat pe Internet si a reusit sa gaseasca in Romania o crescatorie de chinchilla - la Reghin - si astfel l-am primit cadou pe Cinette, de la acest prieten.

- Cum il ingrijesti? Ma refer, intre altele, la blanita lui, care trebuie sa fie destul de "pretentioasa"...
- Blanita se spala intr-un nisip special, ce contine o serie de particule si care provine din Anzii Cordilieri. Il poti cumpara de la magazinele pentru animale, dar trebuie comandat in prealabil, pentru ca nu multi au chinchilla. Si face baie "scaldandu-se" in nisip, precum gainile, iar particulele din compozitie ii curata si ii degreseaza blanita.

- Ce mananca o chinchilla?
- Mananca o hrana speciala: niste bilute din fan uscat, care contin tot felul de legume, porumb si vitamine. Mananca si mere, dar este foarte sensibil, ceea ce eu nu am stiut, pentru ca de trei ani nu am avut absolut nici o problema cu el. Insa, acum trei saptamani, a facut o toxiinfectie alimentara, a slabit foarte mult - in mod normal, acest animal cantareste 400 de grame iar acum ajunsese la 100. Credeam ca va muri. M-am dus la Facultatea de Medicina Veterinara si, incredibil: cei de acolo m-au intrebat "Ce e aia o chinchilla?". Mi s-a parut un fapt strigator la cer. Chinchilla este un animal din specia rozatoarelor, cum este posibil ca cei de la Facultatea de Medicina Veterinara sa nu fi auzit de el?

- Cum ai reusit sa rezolvi problema?
- Am cautat un tratament corespunzator, impreuna cu medicul veterinar la care merg pentru celelalte animale pe care le am. Nu a reactionat la tratament. Am vorbit si cu medicul veterinar de la Gradina Zoologica... In final, l-am salvat cu un tratament recomandat de cei de la crescatoria din Reghin: otet de mere si floricele de porumb.

- Acum se simte bine?
- Da, este bine, si, poate si pentru ca ii administrez vitamine (ca sa-si revina in urma bolii si a deshidratarii), are o energie incredibila: mi-a ros usa de la baie. Il inchisesem acolo si, la un moment dat, s-a auzit un zgomot foarte puternic: rosese usa, care efectiv s-a rupt in doua. Nu puteam sa cred ca un animal atat de mic a fost in stare de asa ceva.

- Si celelalte animale?
- Cainele, un Golden Retriever, a murit recent - l-a calcat masina. Dar mi-am comandat deja altul, din aceeasi rasa, pe care il astept sa se nasca, pentru ca eu nu pot trai fara animale. Iar pisica se numeste Matilda si mai am inca o pisica aici, la birou. Am gasit-o pe strada si am adus-o aici. Prima data am aparut cu o pisica acasa cand aveam trei ani... Parintii mei, medici, au fost permanent impotriva ideii de a avea animale in casa si mereu a trebuit sa-i induplec, spunandu-le: "Daca iau 10 la matematica, pot sa tin pisica?"

- Daca ai avea ocazia sa calatoresti in orice tara din lume, pe care ai alege-o si de ce?
- Nu am fost niciodata si mi-as dori sa merg in Asia si in Tibet. Am citit foarte mult despre Tibet si despre budhism. Voi merge in Tibet, dar am inteles ca trebuie sa te pregatesti pentru o excursie acolo. Am vorbit cu o agentie de turism si mi s-a spus ca se impun anumite conditii fizice pentru ca mergi foarte mult pe jos, cu o calauza, la altitudini mari.

- Revistele mondene te dau de multe ori ca exemplu de eleganta si rafinament. Cum iti alegi tinutele? Ai un designer preferat?
- N-am un stilist anume. Eu sunt impotriva celor care spun ca poarta "brand-uri". Mi se pare o afirmatie de un snobism incredibil. Consider ca prestanta pe care o ai tu, ca persoana, se transmite si vestimentatiei. Nu haina te innobileaza pe tine, ci invers. Eu nu sunt o "fashion victim", nu ma imbrac intr-o culoare doar pentru ca se poarta in acel moment, ci imi aleg haine care ma avantajeaza, indiferent de marca.

- Am inteles. Dar un parfum preferat?
- Paloma Picasso, cel clasic. A fost primul parfum pe care mi l-am cumparat singura, aveam vreo 16-17 ani si a ramas preferatul meu. Este un parfum de seara, fiind puternic.

- Daca ar veni Alladin cu lampa lui fermecata, ce dorinta i-ai solicita sa-ti indeplineasca?
- Sa imi dea inteligenta sau bunul simt de a ma multumi cu ceea ce am. (sursa:eva)

Comentarii

până acum sunt 0 comentarii

Scrie un comentariu:

Nume:(*)
Email:
Comentariu:(*)
Cod validare:(*)
o poza
 

Notă: Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi vizibilă sau folosită în alte scopuri. Vă rugăm scrieţi comentarii relevante. Orice conţinut nepotrivit sau ofensator poate să fie modificat şi/sau şters.

Caractere interzise /\%&$#~<>^*"{}[]